capcana pentru alb este tu-ul din mine
ce nu a reușit niciodată
să aleagă adevărul
care să i se potrivească cel mai bine

e ca și cum ai spune iubitei
despre copacii înrădăcinați
în largul unui singur ochi
care străbate lumina încolăcită
în străfundurile pământului

nebunule
inima mea nu este acoperită
de praful coborâtului înainte
nici de trupurile hotărâților
la moarte

sunt doar simplă
de simplitatea trăitului
în tine

din acest motiv mersul cu picioarele altuia
este un gest la fel de confortabil
ca o împușcătură
dintr-un apartament scurs între etaje
și lumea năvălind curioasă
să afle care dintre ei
s-a sinucis

iar înăuntru
să nu fie absolut nimeni
doar o umbră prăbușită
în picioare
și un pistol cu apă
la sfârșitul camerei

gusturile nu se discută
când vine vorba de păstrarea identității
suntem toți egali înaintea orizontului
doar sufletul este o xerocopie
și restul consecințelor ascunse în spatele ușii
unde fiecare dintre noi bănuim că se întinde

un alt deșert