zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!

herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri

șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc să moară unde
nu mai află nici o vină

zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare

nu mai cercetați oglinda,
trăsăturile din carte
că nu ne mai recunoaștem
în atâtea cioburi sparte!