Se `nalță drumuri de acalmii pe plajele păcii...

Dar groaznice mări se bat pe maree

Rupând cu mânie vâslele bărcii

Cu o râvnă nebună ,dintr-un un izvor de coree.



Se ceartă pe fiece rază de soare, acostând-o dement

S-oprească fotonul ce hoinărește pe valuri.

Dintr-un Ochi prea nebun, prea rău, neclement

Împroașcă otrava în algele moarte pe maluri.



Iar pruncii Luminii își converg agale alura

Spre ochiuri de apă - căzând tot mai mult.

Și nu simt durerea când li se roade făptura

Și când le mușcă din suflet creaturi din adânc.



Din mări se ridică balaurul mare, feroce

Dorind să înghită pe cei fricoși și livizi-

Trimite ocheadele morții din mintea-i atroce

Spre puii Luminii, prea calmi și candizi.