agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 994 .



Coborârea în Infern
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [razvam ]

2012-05-18  | [This text should be read in romana]    | 



Coborârea în Infern

La-nceput a fost cuvântul…
Și se tot vorbea pe-afară cum c-ar exista viață după moarte…
Pe cuvânt c-am pus la-ndoială moartea!
Mi-au trebuit un chibrit, o lumânare,
Un pat de mătase, un vin bun și multe, multe petale de trandafir
Așa de brusc mi s-a aprins lumina încât
De speriat, chiar și după ce am stins lumânarea,
Sufletul tău tot mai lumina parcă pulsând gâfâit după gâfâit.
Cum în tot Universul era întuneric evident că atrăgeai atenția
Și-a trebuit repede să ne facem nevăzuți…
Curând am aflat că erai promisă și am simțit că turbez,
Începusem să fiu gelos pe cineva care poate nici nu exista
Dar când în sfârșit “buricul pământului” și-a făcut apariția
Mi-am dat seama că sigur ai tăi nu mă vor chiar dacă
Doar eu știu să-ți citesc gândurile…
Am ieșit p-afară cu băieții în timp ce tu te distrai cu noua ta păpușică…
Aici e poza când ți-ai dat seama că e cam limitat
Și ce satisfacție am avut când ai venit după mine plângând odată cu noaptea…
Mi-e de-ajuns gâfâind să-mi luminezi
O, tu…flacără…
Ce-ai fost, ești și vei fi mereu a mea…

Epilog
Simți cum te-mpresoară pereții simplului tău trup
Și-ți strivesc ființa rară și chiar aripile-i rup
Când ar vrea ca prin cuvinte gura ta să-i nască viața
Ca-n Geneză când din Domnul noi, cuvintele, am prins viată
Simți cum dis-de-dimineață visul tău se stinge-apare
Raza zilei altui vis, înc-o viață muritoare
Eu curând pătrund pământul și mă las pe mine-oglinzii
Închid ochiul cel din tină și-l arunc în neființă
Și cu cartea cea mai sfântă îmi ciobesc plăpânda frunte
Ca prin astă fantă sfântă mii de flăcări să inunde
Cartea mea nescrisă încă…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!