ce simt atunci când strig și nimeni nu găsește locul ferestrei
când dinții îi clătesc cu noroi și licheni, când strivesc
cu barosul lumina, nici eu nu mai știu

doar atât, când fac vocalize cu pietrele
ecoul ține gura închisă
tace chitic

nici o moarte nu se întâmplă nicio femeie nu sare pe mal
doar inima ei mai bate din când în când în perete

și cine să guste licoarea iubirii
cine să ungă vâslele ruginite
cine să ia chipul pasărei să-l ducă până la capăt de cântec

în luntre liniștea stă cu căștile pe urechi
ascultă sonate și marșuri de gală
dansează laolaltă cu peștii
o stea de mare își smulge cămașa și primește aplauze

cred că așa se întâmplă acolo unde omul pășește pe ape
unde casa lui
e nimicul și nimicul îl ține deasupra

și deasupra lui doar somnul