A vrăjilor Pădurii lizieră
N-o trece, avântându-te-n desișuri
Căci babe te vor fierbe-n mreje șișuri
Vânzându-ți sufletul în greaua eră.

Lui Lucifer l-or duce pe-ocolișuri
Să-l vâre-n flăcări în adânc de Terră
Căci veșnic Iadul Sfântul Duh îl speră
Spre-a-avea în năpârlire învelișuri.

Și Codrul nu e cel ce stă în glume,
Slujit de preotesele hidoase,
E al Gheenei trup în astă lume.

Adună-te-n corolele frumoase
Nu-n florile ce-s parfumate-anume
Sfințirea să ți-o scoată dintre oase.