abia acum pot să vorbesc despre tine
a c u m
e aproape un an de când ești miezul pământului
iar trupul meu e un mormânt în care îmi țin ascunsă inima

m-am întors aici unde oamenii își lasă hainele unele peste altele și se reped în mare
a i c i
și brusc mâinile tale ating mâinile mele de fetiță
mânuțele ce cărau găletușe să-mi faci castele din scoici și nisip

din când în când alergai spre mare și apele se despărțeau
erai un delfin care mă purta peste ape
ieșeai dintre valuri
pielea îți scânteia ca un diamant
abia respirând
luai o bere și încă una

adormeam așa
adorați de soare
de lună
de stele

abia acum pot să vorbesc despre tine, tată
după ce în pieptul tău a crescut o altă carne cât o inimă
ar fi trebuit să o scoată, spun ei
dar noua ta inimă cucerise deja organ de organ
tot ce atingea dispărea
doar ochii
numai și numai ochii
mă priveau și apoi fugeam în oglindă
dădeam jos toate fardurile
sub cearcănele ăstea
erau ochii tăi

și a fost prima oară
când nu am înțeles
unde ești