și poeții au nevoie de dinți


și poeții au nevoie de dinți
au nevoie de gură, de apă

se scaldă mereu în ape fierbinți
țin pieptul celor ieșiți din matcă

și ei au nevoie de frizeri
de carne, de ulei, de făină

uită că se încălzesc cu aburii
și cu benzina de la mașină

stau la cozi cu caloriferul în spate
scriu rime pe șervețele uzate

așteaptă sentințe de la un patron
și indicații de la o vânzătoare la moll

Mihaela Claudia Condrat, din volumul: Timpuri creponate