Nu plânge dragostea mea îngropată de vie până la clavicule
promit să-ți dăruiesc o moarte frumoasă
când te vei hotărî să treci dincolo de antepenultima oglindă
bulgării de pământ o să-i aleg nu te teme cu grijă dintre cei mai ușori
din femurul tău drept vor încolți lujeri blânzi
pe lagunele părăsite în pripă nu vor mai reveni gondolierii bătrâni

Dacă Lolita ar decide într-o bună zi să se facă mare
peste toate ar plana o pasăre moale și atât

Þi-am rezervat și ție un loc umil în poezia asta
piatra filosofală comoara nibelungilor graal-ul
în general toate chestiile de mare însemnătate nu stau la vedere se știe
când de fapt tu te fâțâi în voie pe tot ecranul în pielea ta străvezie
ca să nu te descopere nimeni altcineva
trântit la pământ una cu linia vieții curbată-n palma mea stângă
dacă faci pe mortul ursul nu se mai sinchisește de tine și trece mai departe

Buzele tale da
cele mai frumoase aripi