în brațele lui simțeam că-i pământul rotund
chiar dacă noi eram doar un romb
cu centrul în afara îndoielilor mele

în brațele ei deveneam din blondă brunetă și invers
doar din dorința de a semăna cu
păpușa ciudată pe care-o strângea
cu disperare la piept

printre picioarele lui trecea un tren
care nu ducea nicăieri
un marfar plin cu
probleme de conștiință

printre ale mele tâșnea o cascadă
cu întrebări filosofice gen
în a câta zi suntem
sau sms-ul de după

ultima noapte din capul
annei karenina