Se umplu cupe de șampanie,
spuma se revarsă în valuri –
nu pentru mine.

Se deschid cutii în care
s-au păstrat secrete.
Cu neîncredere le privesc –
nu-s pentru mine.

De undeva, din jungla
păstrând aparența societății înalte,
o madonă privește languros
de după buzele paharului –
nu, pe mine nu mă privește.

Pentru mine s-a deschis o grădină,
unde nu se aude niciun pas,
doar suflarea fierbinte a unicornului,
poposit din ținuturi înalte.

Și sunet de valuri în pereți de lumină,
cărări pornite din ochi
ca niște arcuri spre orizont.
Cormoranul și Eubeea sa dintre pietre.
Insula prieteniei venită din inima timpului,
liman atât de aproape acum.