Isaac e o căsuță de lut cu ferestre întunecate
într-o zi a venit iedul cu inimă tânără
ușa s-a deschis larg iar înăuntru un glas a rostit să fie iar lumină
imediat îngerul creț care însoțea femeia și vânătorul de lucruri firești
le-a smuls acestora ochii și a făcut din ei un drum spre capătul lumii

așa punem aici casa cu fată și zâmbet acolo fântâna cu zâmbet și pălărie de paie
magazinul de vorbe și zâââmbet
ajunge cu atâta zâmbet m-am scârbit aici o crescătorie de porci

n-a fost nicio pădure aici a fost doar o plasă prin care am lăsat minciuna să mă lovească
din toate părțile
mama e un cuvânt care aruncă săgeți prin copacul cel mare și îmi străpunge adăpostul
ce roată strâmbă e cuvântul frate întotdeauna mai mare
de ce tată dar tata e acum o palmă care trezește universul la realitate
tu bucură-te de acest fiul al meu

cât mai avem până la râu două ceasuri de aur tresar
în trupul vechi de lut se stinge focul