Mihăiță-i voinicel,
Cară un coș cât și el,
Căci e hotărât s-adune,
Din straturi multe legume.
*
Uitându-se prin grădină,
Întâlni o rădăcină
Subțire, portocalie:
-Cine ești, îmi spui și mie?
*
-Sunt morcovul norocos,
Important, dulce, gustos,
Copilașii mă iubesc,
Iar de iepuri mă feresc!
*
-Dar tu cine ești fetiță,
Îmbrăcată cu rochiță?
-Am mai multe! sare-ndată,
Ceapa părând ofensată.
De îmi scoți rochițele,
Îți cad ca bobițele,
Lacrimile pe obraz,
Dar sunt bună, fără haz!
*
Dintre verdețuri răsare,
O vânătă ca o floare,
Cu fustiță mov, moț verde,
Și în coș iute, se pierde.
*
Atras de o moviliță,
Răscolise Mihăiță,
Cu o sapă și găsi
Cartofiori: -Ce mulți sunt, tiii!
*
Morocănos lângă ei,
Păstârnacul strigă: -Hei,
Ia-mă că sunt de folos,
Aromat și savuros!
*
Coșu-i plin și e greu tare,
Mihăiță vreme n-are
Să se vaite. Un ardei
Gălbior și rotofei,
L-a ademenit frumos:
-Știi cât sunt eu, de gustos?
*
Se sucește și îl ia,
Roșia se agita:
-Să nu uiți te rog, de mine,
Că am multe vitamine!
*
Mihăiță parcă-i moș,
Duce coșu-l pune jos
La cinci pași. Dar nu se lasă,
Căci vrea hrană sănătoasă.