Doamne, Birdie, te lăsasem în praf
să te scalzi
soare să-ți torni în atâta nepăsare
cum leneșe
privirile mele caută somnul
să-nfloreasca în el visuri



căutam gazete
și încercuiam în ele anunțuri
în care fericirea se vinde en-grosse
iar necazurile la bucată



ieftin, ieftin ca braga
striga un negustor
și praful tău aduna în el toate zbaterile
iar eu mă-ntrebam ce se mai vinde
ție nici măcar nu-ți păsa



turnaseși pe aripi lumina
și-mi zâmbeai precum un copil
năuc, de atâta fericire



atunci am înțeles
că libertatea nu are preț
oricâți negustori
se străduiesc să-și umple taraba
de lozinci



ieftin, ieftin ca braga
iar ție, Birdie, la naiba,
chiar că nu-ți păsa
în lumea ta soarele-i verde
copacii poartă cuiburi în brațe
iar câmpul e singurul loc
unde cântecele cioplesc scări către cer



și uite, sub talpa mea
simt o treaptă, Birdie -
e podeaua celulei în care dorm
de la un timp