umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare

nu mai înțeleg nimic

îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopții
și aștept...


între noi
trecutul o noapte și Dumnezeu