am înțeles din ce parte cade pământul
când moare un nume
dintr-o înălțime de aer neîmblânzită
odată pe zi
când se poate descifra lumina
aruncată pe jos ca o murdărie
sau ca o lume întreagă

nu mă arunc de bunăvoie în niciun ochi de pisică
oricum nu știu să înot
în apele mici de statură
din care se adapă ultima turmă
de ziduri ghilotinate

aveai pielea amară la început
ca o noapte
unde nu și-a obosit nimeni gândurile
poate de asta într-o bucată de viață
eu sunt bătrânul din fiecare capăt
iar tu
ești trupul din care se naște
o altă condamnare la moarte