Când suferința nu prinde
durerea se purifică

am simțit bucurii zidite și înalte
primind înțelepciunea
din logosul naturii tăcut,

răscolind prin istorii neființa
cât nu știu să înțeleg.

Un gând de care mi-e teamă
e să nu mă duc
până înțeleg filonul poporului meu

căutând templul de meditație
cu altarul de rugă luminos.

Aici și ascunsul respiră în afară
devine cuvânt înălțător

deschizănd porți albastre,

ochii închiși vor vedea
misterul nașterii în care cred.