a trecut liniștită prin toate
stările unei femei
cu pas grațios fără să-și atingă burta
zîmbea
floarea
a tulburat-o puțin
am văzut ca-ntr- o licărire de ochi
cum soarele ar pătrunde puțin în sufletul
bietei femei
nu a clipit
mi-a scrutat creierul
a înțeles că am înțeles
și eu am înțeles că „biata” femeie
e femeie ce nu dorește atribute injuste
ne-am bocănit picioarele ca la comandă
și a ieșit muzică

la foc eram un fel de zei
mirosul grăsimii stîrnea pofte
ne-am așezat lîngă jar și ne priveam palmele
cum se topeau
dorințele atingerii

am făcut copii
trecea la fel de liniștită
prin stările pe care
le încercaserăm împreună
își sugea degetul instinctiv
o urmă pe care nu dorea să o șteargă

îmi amintesc că mi-a zis de durerea pe care o simte
și pe care eu niciodată nu o voi simți
am rîs
și durerea aceea precum o ramă
înconjoară surîsul timid
al copiilor