Pe vremea când femeile se uitau la mine frumos
era nevoie să-și acopere gâtul cu mâna ori cu ceva,
pe vremea aceea eu făceam ploile să plouă,
zborul proaspăt al poienițelor tot de la mine,
iazurile înghețate, pădurile-nchiciurate, toate-toate.
Pe vremea aceea era nevoie de un compas metalic ascuțit
de o voce boțită și de un animal de casă bine flaușat,
vremea aceea când mi se lipise fotografia ta de șale,
mirosul pielii tale atotcuprinzător pe care vântul
îl poartă chiar și-n ținuturile unde geograful spune
că n-a văzut picior de om.
Aveam în mână pe vremea aceea un ban mare-mare,
ciugulit pe la margini de vrăbii,
când femeile se uitau la mine frumos,
încât era nevoie să-și acopere gâtul cu mâna ori cu ceva.