Râul este bosumflat
Căci ast' noapte a-nghețat.
Nu mai susură deloc,
Gheața i s-a pus cojoc,
Iar pe față, fără milă,
Parcă zboară o copilă
Cu patinele! Se-nvârte,
Lăsându-i cute mărunte.
*
Adâncit în gânduri tace,
Parcă e bolnav și zace.
Rabdă, căci în ierni pustii,
Copilașii cei zglobii,
Chicotesc când e de gheață,
Apărând de dimineață,
Concurând pe fața lui,
Uf, s-ar plânge, însă cui?
*
A tot cugetat un timp...
Iată, s-a stârnit un vânt,
Asprindu-l fără-ndurare,
Dintr-o singură suflare.
Vedeți de ce-i supărat?
În final s-a resemnat,
Așteptând să-i dea binețe
Soarele să îl dezghețe.