două degete împerecheate pentru noroc
două perechi de buze împerecheate pentru dragoste
două trotuare neîmperecheate pentru buna circulație
a sîngelui împroșcat de inimă spre organe
atrii ventricule chicoteli despre firul subțire al vieții
care se duce naibii cu fiece zi
asta e poezia vieții iar cei neinițiați se sinucid
asta e poezia vieții iar maeștrii își rod gulerele ca gest al supremei înțelegeri
am așternut covor roșu pe covor alb pe gresie pe noroi
am așternut tăcere pe remușcare pe dorință
m-am așternut ca piele de seamă pe piele de antilopă furată din cort
și a fost bine
pentru ei
s-a dansat s-a băut s-au făcut copii în seara dintre
buze și degete
au plecat acasă ștergîndu-se pe picioare
zeii zeițele
se simțeau astfel
ca mulțumire că invitația
era pe coperte de culoare roz