Mama-Iarnă-i la căldură,

Copiii în bătătură.

Prin troiene moi, se joacă,

Ca doi pui de promoroacă!

*

VIFOR, cu nasu-n fular,

Zburdalnic și temerar,

Saltă neaua sclipicioasă,

N-a rămas nimic pe casă!

*

GERU', cu fesu' pe-o parte,

Strigă la ghidușul frate,

Să-l privească căci el știe

Și mai multă măiestrie!

*

Suflă-n geamuri și arată,

Magie adevărată!

Floricele îmbinate,

Fine, parcă-s croșetate!

*

Apoi fuge către lac,

Și pe loc l-a înghețat!

Ca un ied a țopăit,

Pe toate le-a-nțepenit!

*

VIFOR, nu e mai prejos,

Ridică nămeți de jos,

Rostind: -Ghici, cine mai poate

Să îi ducă-n văi, departe?...

*

Peste gardul învechit,

Un moș privi uluit,

Șoptind: "Ce obrăznicei,

Cum să răzbesc printre ei?"

*

A strigat Iarna la poartă:

-Puștii au făcut-o lată!

I-aș fi urecheat...în fine,

Nu se cade, nu e bine...

*

Mama-Iarnă, i-a mustrat:

-În casă imediat!

La pedeapsă și-nvățați

Ca frumos să vă purtați!

*

Au intrat smeriți în casă,

Măicuța e mânioasă!

S-au lipit de soba caldă,

Și dorm visând doar...zăpadă.