Neînduplecat a sosit în fața sorții
își manifestă trist înțelegerea solemnă,
lasă închisă poarta orgoliului.

Fire nevăzute din care își țese
imaginea pictată în culori de apă,
calea de purpură a dimineții
ce soarele le tot urcă pe cer,

atunci îngerii se înnobilează cu aripi,
zboară împreună
unde ispitele nu fac floare.

Vorbele se rup cu trepidații în auz
de fluviul cel mai lung
care iese din maluri,

marea-l așteaptă
dincolo de țărmuri de somn.

Ea
își împarte fructul copt,

piersica soarelui amiezii
dulce și zemoasă
pe buzele iubirii.