ai defrișat munții de ecoul tău
dar nu m-ai putut șterge de pe lanțul ADN-ului
aroma ierburilor din care mi-ai împletit cătușe pe suflet
prin mirosul sălbatic disting și acum urma sărutului

ai strivit albastrul pe buzele ursitoarei ce mi te-a sortit
și ai injectat indiferența
în ochii sfinților care mă priveau din icoane zidite


mi-ai smuls culorile din păr și ai decretat eclipsă
până când
sătul să orbecăi prin zile fără duminici
tu singur ți-ai luminat drumul până la mine
dar dincolo de împietrire
ai să arzi în tine ca un opaiț