Inconștient, trecutul meu se-ascunde
printre ruine.
Dormi acolo,-ntre pietroaie
și te-ascunde-n veci
de mine.
Eu te caut în memorii,
printre cărți roase de molii
și încerc din răsputeri
să te-aduc de nicăieri.
De-o fi timpul o scursură
de minute deșirate,
nu știu.
Dar știu că-mi fură
ale vieții nestemate.
Mi le-mpinge înainte,
mi le lasă dinapoi,
azi îs fragede, mâine cernite;
azi sunt vechi,
ieri fostau noi.

Că au fost și n-or mai fii,
că vor fii și nu mai sunt,
cert este c-acest pământ
nu duce lipsă de a fi.

Timpul are un prezent
un trecut și-un viitor
eu nu pot să fiu absent
nici dac-ar fi să mor.

Azi pot spune că exist
Mâine poate-am existat.
Timpul este realist
dar nicicând nu-i măsurat.