Spre cer, mereu privirea se-ntoarce
Către Cel, ce pe toate le face
Și-acolo, în ele... El este,
Iar noi oamenii, cu-a noastră poveste
Zămisliți din o vrere
Suntem aici pe pământ
Legați de o viață,
Unde și rămânem într-un culcuș
Numit simplu mormânt,
A cărei pulbere prin timp
Va fi purtatată de vânt,
Împrăștiată și destrămată,
Cum se destramă totul
Așa cum potopul
A înecat cu a sa apă
Până în zare
La linia care,
Dă orizontul
Și numai o Arcă
Și ea... o misterioasă barcă
A unui sortit
A mai dăinuit,
În ea cu perechi
De ființe, cu lungi sau scurte urechi,
Iar loc și-a găsit, undeva
Pe un vârf de munte
În nume cu multe litere” A”.
Și iată!
Numai o mică bucată,
O frântură, din o îndelungată,
Istorie, ce și-acum,
E... nedezlegată!

13 - 14 2013