Mama prietenei prietenului meu
era cunoscută pentru părul ei roșcat,
dar și pentru modul în care adesea
recurgea la violență
în copilăria acestuia.
Acest aspect al relației lor familiale tumultoase
pare să fi lăsat o amprentă adâncă
asupra prietenului meu.
Astfel, în lungul său periplu cu trenul vieții,
având ca destinație finală necunoscutul,
el a dezvoltat o obișnuință neobișnuită.

La fiecare stație de-a lungul drumului,
el arunca săgeți otrăvite,
metaforic vorbind,
către toate femeile care purtau păr roșcat.
Această acțiune, deși poate părea ilogică
sau nefondată pentru un observator extern,
era pentru el un mod de a se elibera
de amintirile dureroase ale copilăriei
și de a-și exprima resentimentele
față de figura maternă.
Astfel, trenul vieții lui
călătorea încărcat de emoții
și experiențe complicate,
lăsând în urmă urmele unei povesti
încărcate de simboluri.