dormi, doamna mea, pe vise nevisate
odihnă tîmpla-ți așezînd prin stele
cuminte sprijinite spate-n spate
ca-n rafturi cărțile cusute-n piele

dormi, doamna mea, și-n zorii încă gri
cînd bruma sună deșteptarea
păianjeni leneși, grijulii
la tine-n geam să toarcă-n fir visarea

dormi, doamna mea, în gîndul cel mai bun
cînd peste-oraș iar orele apun
și soarele-ncurcat în drum
se miră răsărind inoportun