ascult pianul
plâng clapele negre
degetele albe ating conturul buzelor tale
și-n ceasul nocturn
poposesc dorințele mele
niciodată la fel
mereu flămânde de cercănele dimineților
singure

reascult pianul
zâmbesc cuminți semnele devenirilor mele
și fiecare cuvânt
pleacă spre tine iubita mea
în sărutările uitate pe catifeaua albastră
niciodată la fel
niciodată atât de albastră
nota
dintr-o clapă de pian

ascult pianul
reascult vocea ta pe fiecare clapă neagră
și opresc într-o aceeași partitură
cântată la două mâini
în apusul îmbrățișărilor albe
iarna imparelor cuvinte
dintr-un unic portativ
al iubirii noastre.