densitatea tăcerii în zi de noapte la țară
cum aș trage în piept dintr-un fum o țigară
întreagă și încă-mi ești dragă
fecioară femeie zeiță ce îmi curgi din peniță
pe hîrtia ce o voi vinde lui Dumnezeu
să-mi șteargă stigmatul de călăuză a micimii
să-mi dea în scris
noblețea de fiară. cînd îngerii mă înfiară
nu șiam despre literă
doar despre densitatea tăcerii în noapte la țară
ca să fiu fiară
mi-ar fi trebuit niște pași uriași
să pășesc peste copilărie
tăcerea era doar o jucărie
în mintea începîndă
de copil.
azi cu tăcere mă-mpil
tot căutînd neînceputul poeziei din pîndă