o, Adevăr
gustul tău e zemos ca un Măr
ce nu-mi dă pace

iubito, bărbăția-mi te cheamă rapace
să trecem Podul
dintre Rai și pămînt în Exodul
firelor de iarbă
pe care le strivim vara
pînă seara
lăsăm dorințele să fiarbă

apoi iar vine iarna
dulce Adevăr
îți cern dorințele prin păr
sub lucarna
din mansarde.
dorința în noi arde
într-un tîrziu stingem lumina
punem la porțile Gheenei drug
pe cel Necurat îl stingem pe rug
adormind cu vina