să mai mușc din ziua asta o dată
să simt cum dinții îmi trosnesc
izbind asfaltul ce se lăfăie
se scurge de pe noi alcătuind
șosele de întuneric

să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească

ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic
plasmatic
prilej de-a ocoli viața