îmi vorbește peste umăr pescărușul
cu ciocul lovește adânc în nisip
ceața se lasă
o cortină cu șoapte
poate mâine vorbim poate mâine se ridică
El
cerul
El
pierdut printre sticle și cioburi

tu
ridică-te
când poți peste lemnul din teacă
e greu
când porți în oasele toate
snopuri și iederi

zâmbind arăți un colț de argint

în soare crește întreg
tribul lui Arthus cu dorul cuibărit in sigla pe teacă...

clipește și noi lăcrimăm

regele nu spune golul dintre întregul ce este
el țintește în vârf

cu sabia lui....

noi
stăm
întoarcem piele și os
ban după ban
nasture peste nasture

sub tivul istoriei