Într-o zi, el, mi-a intrat în casă.
S-a făcut comod, s-a așezat la masă
și a luat cina cu mine, neinvitat.
Am înnebunit și i-am strigat:" Pleacă!", dar n-a plecat.
A rămas la mine de-atunci. Adio libertate!
Adio viață dulce, adio mamă, tată, frate!
S-a înbuibat în mine perversul Dragobete
Cu ochii lui de sticlă și stele prinse-n plete.

Iată m-am îndrăgostit!
Sunt nenorocit!
Fără să-mi dau seama că greșesc
i-am spus uneia că o iubesc
și am rămas cu ea pe veci.
Ce tembel am fost atunci!
Asta e! Sunt îndrăgostit
și-n privința asta nu pot face nimic.
Inima-mi palpită,
Sângele pulsează, am febră, sau gripă
dracu' știe ce, dar o iubesc
și Dragobete-acela cu zâmbetu-i drăcesc
poartă toată vina că acuma eu
nu mai sunt un derbedeu.
Nu mai bat străzile în noapte
căutând aventuri sau fete;
nu mai umblu de nebun...
Ei, dar ce tot spun?

Feriți-vă de el oriunde l-ați vedea
să nu pățiți și voi aidoma.