De-o vreme
Respiră în mine gânduri inoportune,
Adresându-mi întrebări despre particule din trecut
Unde, coordonata vârstei recompune
Rechizitoriul iubirilor, acuzate de furt.

Te-aș ruga
Să nu-mi reclami iubirea pe înaltul ton,
Al strigătului dintre destinații
Doar pentru că,
Ne-am întâlnit în gara fără de peron,
Așteptând un tren care nu face stații.

Considerăm că,
Viața asta până la urmă este o loterie,
Cu extragere de moment, emoțională,
Sperând să câștigăm un partener de călătorie
Pe traseul dus, (fără întors);
Trenul fiecărei vieți, având singura stație...finală.

Dau mâna amintirilor
Ademenit de nostalgia romanțelor fără refren,
Recitându-ți versuri în nopți lipsite de contraste,
Și parcă aud în depărtări trecând un tren
Prin gări, fără tăblițele albastre.