noaptea se rupe pe mine
ca o haină ponosită

mă scutur de ninsorile iernii
timpul se comprimă de ger
privesc pe strada dinspre gară
caut femeia întârziată
o zăresc grăbindu-se
și mă liniștesc

ceasul trebuia să bată ora...
să cânte hora unirii
și să joace dansatorii

n-am auzit
pe semne
așteptarea mi-a distras atenția

cu ochii într-o singură direcție
văd străzile cum se întâlnesc
și fântâna arteziană
ajunsă-n paragină

lângă teatru un om obosit
merge în zig zag

nimic nu-i la întâmplare

înlănțuit îmi savurez norocul
iau femeia și o duc acasă