îmi trăiesc viața după legile iernii primăvara mă îngheață în căldură cînd aud "anotimpul iubirii" mi se face greață prea multă iubire risipită aud că s-au sudat porțile raiului nimic nu mai intră pe acolo dacă am fi doi ne-am strecura prin intrarea din spate vizuina de vulpe are întotdeauna două ieșiri să poți scăpa în caz de incendiu la fel și raiul cînd omul pune fum să-l scoată pe dumnezeu de acolo scapă cu fuga pe ieșirea din spate ducîndu-se în palatele Raiului de la etaj acolo unde omul nu poate ajunge


îmi trăiesc viața după legile frigului căci frig mi-e-n ființă nu fac focul în coșul pieptului n-am lemne bani irosiți pe prostii plus că nu e ecologic
să tai arborele acela doar de dragul încălzirii globale e doar un singur arbore știu dar micimile nu sunt esențe văzduhul mă aprobă sunt în probă de a deveni înger
premeditez un recurs la sanctificare ades am bătut cărări de gheenă
și vorba nu mi-a fost la locul ei