Tristă-i luna și-mbufnată
Între norii stându-i roată,
Plânge într-un colț de cer
După stele care pier.

Zorii îi aduc lumină,
Cântec- păsări din grădină,
Eu, un șmecher de copil,
Mă îndrept spre ea tiptil.

Ea își pune cerc sub pântec
Să n-o prindă vreun descântec,
Se preface-n glob de-argint
Când primește-al meu alint.