încă mă dor aripile amputate
aruncate cerului flămând
senzația de membru fantomă
se manifestă prin poezie îmi spun
și-mi amintesc lunecarea norilor
pe curbura planetei
ochii mei căutau prada
dragostea țâșnind din lut sau ocean

visez la un zbor în lumea granitului
din omoplați îmi cresc rădăcini
aripi cu pene de diamant
care sfârtecă măruntaiele pământului
ce-l respir dar
citesc florile mirosindu-le rădăcinile

scriu și fiecare literă este un suflet
poemele mele sunt mai lungi decât numele tău
iubita mea exilată în cerul flămând