pe lângă gard
tufișuri în margine de oraș
un fruct prea roșu pentru oameni prea singuri
speriați de gustul acru de ceață
din nordul cu vorba aceea lăsată prea lentă

tanti Ani ce-s alea
uite nu vezi
frumoase prea frumoase să fie mâncate
Doamne dar nu-s de pe la noi...

așa-i cu fructul adus și repus printre cărări și umbrele oarbe
prea roșii prea acre
ciupesc și pe limbă
pe lângă gard să rămână
să nu le dai de urmă....