Doamne, îți mulțumesc pentru cartofii prăjiți
castraveciorii în oțet,
mierlele din copacul de fier, singurul în cartier
pentru huruitul tramvaielor, sirenele ambulanțelor,
scaunul ergonomic și prelungitorul iernii care ajunge până
la capătul holului apartamentului meu stil vagon deraiat
pentru gluga de la jachetă și gelul din pix
detergentul de vase și boxe surround și colecția de cosmetice de pe etajeră
pentru ziarele gratis de la intrarea la metrou și durerea telescopică de măsea
pentru mirosul lumii și culorile diluate din ce în ce
și dobermanul vecinului urlând a pustiu
pentru inerția după-amiezii cu miez de iminentă spaimă
și tacâmurile din plastic
pentru pseudo bucuria oglinzii care mă salută formal
Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce-i aparent banal dar m-a costat o avere
pentru țiuitul urechii stângi și florile artificiale din mini-grădina de sub fereastră
Îți mulțumesc pentru atâta liniște, liniște… de când
nu mai sper
la nimic…