Am fost făcută să pierd oameni,
și dragoste
și tot
îmi petrec zilele cu vise de mâna a doua.

Să-mi cos buzunarele cu tot cu degete ispitite
de mărunțiș
pentru pâinea cea de toate nopțile
îmi prizez sufletul amatorilor de senzații.

Pe bicicletă oamenii toți se-ntrec
în singurătate
numai eu pe jos îmi adun pașii
ca într-o aritmetică a asfaltului din care mă șterg trecătorii,
iar tu
mă scoți din pământ să facem dragoste.

Te iubesc când ieși
proapăt din întuneric și-mi spui:
„Iubito, cu mine ai toată viața înapoi”.