nu scot un sunet
aici e locul în care poveștile se nasc
iar tu deschizi ochii pentru prima dată

timpul accelerează până la incandescență
genomul îți e rescris cu fiecare atingere, sufletul devine
cea mai puternică verigă din lanțul trofic

la Moulin Rouge inimi ți se plimbă prin carne
și se cuibăresc în cicatrici făcându-ți pielea ca de bebeluș
respiri tinerețea prin umerii goi inundându-ți zonele limitrofe ale singurătății
străzile Parisului sunt precum picioarele unei arahnide
care îți dăruiește eternitatea în plasele ei

pe coapse, urmele Tigrilor Bengalezi
scăpați din țarcul dorului meu suprapun machiajul unei
femei mistuite de dorință, tălpile tale au învățat drumul
către mine pe de rost iar ferestrele cuibului tău de sare
vor rămâne întotdeauna deschise pe partea
în care eu revin

următorul popas Machu Picchu
îmbrățișarea noastră va fi o piramidă pe care
arheologii o vor studia cândva
la capitolul iubire