Noi ne veseleam tot anul,
el scria mereu jurnalul,
noi căutam fetele,
el se-ascundea cu cărțile.
Bolnav fiind, ce revelație…
făcea cu alții educație,
șeful cu partidul, liftierul,
care se fălea ca omul,
că ar fi citit ceva de Marx,
credea el, Decameronul.
Noi abia pășeam
în carieră cu bucurie,
el discuta cu Þuțea
abia ieșit din pușcărie.
Noi ne construiam casa,
el era vesel că și-a măritat nevasta.
Avea el de mult o idee,
să nu-mparți filozofia c-o femeie.
Nici după revoluție,
în filozofie n-a văzut o evoluție.
Socialismul științific
a dat unii miniștrii,
dintre filosofii de duzină
au apărut jurnaliștii,
autenticii filozofi
au rămas tot proscrișii.
Nu i-a plăcut deloc calculatorul
și nici prea tare telefonul,
fiindu-i mai la-ndemână
doar scrisorile de mână.
Astfel am și aflat,
când ultima mea scrisoare s-a returnat,
cu mențiunea “Destinatarul decedat”.