bătrâna pe banca
de dincolo de apus urmărea
gâște alambicate un pic zugrate
realitatea pâlpâia ca un neon defect
sunt mai tristă ca o clopotniță părăsită de clopote
ziua nămiaza mare
spunea bătrâna lingând visul cu teatrul
ochilor întorși invers cu actori neiertători
o rugă albă se desprindea din pleoape obosite de atâtea căderi
sunt mai orfană ca o rază de soare


zugrate - licență poetică