țăranu dă cu plugu de pământ
de ce dai mă îl întreabă în timp ce pârâie
ca un pepene lovit în burtă

s-a săturat spinarea de trudă ar vrea
să boierească

ia omu cursa și se duce în locurile ălea
nu mai e câmp nu mai e brazdă

nu asta vruseși își zise în gând
să nu-l audă ceilalți
(care)

viața se duce de jos în sus mă și fiecare
gust se plătește
orașul ia formă geometrică
regulată pentru orice
depășești trebuie să dai socoteală

și să vrei să stai la umbra unui
copac nu mai găsești nici pe-l sădit
începi să te întrebi
unde e praful de altădată aș umbla
desculț
ceva zgârie

nu mai sunt oameni cu care să împarți
câte-o bucurie mai multe
depresii înghite în sec un narcotic
puternic de iluzii

țăranu o ține pe-a lui la țară
dobitoacele ultimele mărturii ale lui
a fost odată

macaraua de coadă să ridice alte
iluzii până-n ziua de-apoi

greu de găsit pe hartă
cu gipiesu

bag samă țăranu
e pe ducă
țăranu
vrea vilă în oraș