/am închis am închis
nu vezi lacătele cum ne atârnă de buze?
ce tot stai cu buzunarul ăla deschis
de parcă ar putea să cadă luna în el ca o monedă în automat./

dați-mi înapoi măcar un sfert de întuneric.
voi ști cum sa fac din el poezie
o voi monștri de turtă dulce, fie-vă milă!
sunt doar un om care predică în pustiu.
de cand stau în nisip mișcător
de când aștept la coada asta la capătul căreia stă Domnul
nu mai știu să întind un braț, să privesc dincolo, să fiu mac
să fiu voi apoi sa redevin. să fiu fluidă și noduroasă.
sufletul meu a rămas o scrisoare în sticla lovită de țărm.


dați-mi noaptea înapoi
sau măcar poezia
nu am bani nici să cumpăr un prieten
c-o țigară.