moto: În așteptarea frunzelor!

Elegie online


Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cum mă cheamă, nici ce gânduri am...
Căci, dacă nu, o să închid fereastra,
Și-așa nu am memorie pe RAM...

Dă-mi web-cam și preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Aș vrea să văd cam tot ce ai pe-acasă,
Și dacă nu-mi convine să-ți fac vânt...

Mă joc, acu-nainte de culcare,
Cu tine, ca motanul cu un ghem,
Povești îți depăn, fără de-ncetare,
Să te conving că de iubire gem...

C-aș vrea și eu să pot scăpa de vasta
Urgie-a crizei care bântuie...
Degeaba-i plin de câini în țara asta
Când ne-nspăimântă-amarnic frunzele...

Dan-T


Frunzele (Elegie de toamnă)
Radu Stanca

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul și preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Așează-mi-te-alăturea c-un ghem,
Și deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub pași, cum gem...

Ferește-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Și nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...