Venita-i rază de lumină
Din neantul nelămurit
Tu vii aici să-nvingi o lume
Ce singură s-a strâns în chingi.

Ai răsărit din veșnicia infinită caldă
Lumină sfântă taină-necreată
Te-ai strecurat ca un abur, stâlp de nor...
Și rază de lumină
Ai pornit din a voii Tatălui Ceresc
Pe cerul palid... neîncălzit
Și ai devenit Poarta sfântă de lumină.

Cuvânt-lumină rază de la răsărit...
Ai dovedit de la pământ... la granița de cer
toate vămile pe rând Ți s-au închinat
curmându-se de taină... de mister
Lăsând cerul plin de Sfânta Ta lumină
Să încolțească-n lumea toată sâmburi de lumină.


Într-un adânc de minte omenească
Ce sta în sfânta-Ți cale de lumină
Ai așezat Tu Doamne... sâmburii de rază
Ce au mai deschis încă-o fereastră
Într-o altă minte... omenească
Și imediat s-au adunat
doisprezece sâmburi rază de lumină
Apostolii Tăi de taină divină.

Apoi ai străbătut neanturi reci...
și pline de nimic
Penumbrele neumblate ce au stat la pândă
Toate în calea Ta s-au liniștit.

Puterea Ta celestă
A albit acest
nou răsărit-cuvânt... ce în lume a venit
să-nvingă încă o dată omul...
ce s-a lăsat... prins de timp.

Ai lăsat Hristoase Doamne... iubirea Ta pe cruce,
Arvună revenirii Tale, făcând voia cea înaltă...
Deschizând din nou a Tatălui... divină poartă
Dar oamenii fățarnici din astă lume... Te-au răstignit
dar n-au știut puterea Ta Iisuse... ce de la Tatăl ai primit
iar Luminile sâmbure de rază, toate doisprezece… au încolțit
la Cincizecime au primit Duhul Sfânt ce le-a umbrit
Și le-a unit... sub a Ta lumină de Cuvânt sfințită
Lume nouă a pornit atunci... aici pe-acest pământ
Lăsând ca pavăză în lume, Biserica cea nouă... de la răsărit
Ce a deschis omului din lume... poarta zilei - infinit.


11 Februarie 2013 Romeo – Nicolae + ASiIiVro