dincolo de ierni și de trecere
te întrebi dacă și tu ești fragil
chiar dacă te apuci de scris
îți vine să tai până la os
îndobitocirea mitică
pe un fundal de negru stil liric
așezând cu grijă
dar haotic
părerile
una câte una
două câte două
în formele de pătrate pline ale inimii
surogate și parfumate
cu aceeași crini de la ziua mea

în capul mesei citești ziarul
îți arunci degetele pe frunte
tragi din pipă
și aștepți ca-ntr-o gară părăsită
să te năvălească șoarecii
stai să-mi caut buzunarele rupte
stai să-mi aranjez cuvintele
s-au cam învechit și mi-e că nu-i destul
să spun o propoziție în dimineața asta goală